Ştii…încă n-am învăţat nimic din ce trebuia să învăţ
March 10th, 2010 | 
Author: 
Dacă aş fi scris postul ăsta aseară, cu siguranţă ar fi arătat altfel. Mă bucur că n-am făcut-o. Poate e adevărat ce se zice. Poate că într-adevăr noaptea e un sfetnic bun.
Mi se întâmplă des să adorm cu gândul că mâine o să văd lucrurile altfel, că o să doară mai puţin sau că voi realiza, în sfârşit, că nu tot ce se strică poate fi reparat. Poate că trebuie aruncat în groapa aia unde ajung visele neîmplinite, sentimentele trecute şi inimile frânte.
Niciodată n-am înţeles de ce simt nevoia asta de a repara tot ce se strică. Tot ce strică altul, de fapt…
P.S. Ce simţi când începi să urăşti pe cineva?
Posted in 
Gugăl
Azi m-am trezit cu chef de dat răspunsuri şi de ce să nu le dau celor care chiar au nevoie de ele? Gen…acelora care ajung aici căutând tot felul de chestii pe gugăl. 
Nu toată lumea întreabă, da’ eu le răspund oricum.
“ce e primavara” – da…nici noi nu ne mai amintim ce e. N-am mai văzut-o demult. 
“ce ar trebui să ştie femeile despre bărbaţi” – că majoritatea sunt porci, d’ohhh
“barbat femeia iubita” – femeia iubită e bărbat, sau cum, că nu prea înţeleg. 
În cazul ăsta…ce să zic…naaaaaşpix.
“ce sa fac, am ochii umflati” – comprese reci şi somn. Depinde şi de cauză, s-ar putea să fie nevoie să umbli şi la suflet.
“de ce barbatii nu apreciaza femeia buna” – cum să n-o aprecieze? Cu cât mai “bună”, cu atât mai bine. 
Un alt răspuns ar fi…din acelaşi motiv pentru care femeile nu apreciază bărbaţii buni.
“ciufuţenie de om” – 
n-ai nimerit blogul.
“poate un bărbat iubi 2 femei?” – poate iubi şi 20.
“unii oameni rad de alţii” – încearcă şi tu, e fun.
“am iubit-o pe danutza” – Dănuţa, ăsta-i de-al tău?
“cum sa faci o femeie sa se indragosteasca de un barbat” – simplu…Treat her like crap. De obicei funcţionează.
“femei care se pise” – 
“sexul cu altii” – încearcă-l, e mult mai sănătos.
“vreau si eu sa-mi fac clona mea” – uite Emmis, ne invidiază lumea.
Şi cam atât pentru azi. Vă las o melodie drăguţă. 
Tags: Femeia funcţionează perfect când o iubeşti perfect
Pentru că tot ne aflăm în “luna femeii”, m-am gândit să postez aici un fragment dintr-un articol pe care l-am găsit. Zice-se că sunt nişte instrucţiuni de utilizare a…femeii (fără vreo intenţie de-a o numi un obiect). Întotdeauna am fost de părere că suntem nişte fiinţe tare greu de înţeles. De aia… nu încercaţi să ne înţelegeţi. Doar iubiţi-ne şi apreciaţi ce aveţi lângă voi.
“Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuinţezi a fost făcută din iubire, şi de aceea nu poate funcţiona fără acest combustibil. Ai grijă să-i faci mereu plinul.
Dacă o iei în braţe, nu uita să repeţi constant gestul. Reacţionează la fel de minunat la sărutări şi mângâieri, ba chiar la cuvinte calde şi simple.
Când e tristă, încearcă să o faci să zâmbească. Dacă nu ştii cum, fă dragoste cu ea, va avea apoi cel mai frumos zâmbet.
Nu uita niciodată că femeia are nevoie să-i spui cât e de frumoasă, cât îţi e de dragă şi cât de tare-ţi lipseşte. Când vei uita aceste mici detalii, viaţa ta va fi tot mai seacă şi mai lipsită de noroc, căci nici unui bărbat nu-i merge bine fără un suflet-pereche lângă el.
Nu te îngrijora că piesele din care e făcută femeia se mai deteriorează şi îşi mai schimbă aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însă e preferabil să observi că şi piesele tale suportă exact aceleaşi transformări….
N-o umili şi n-o jigni niciodată, mai ales în public sau de faţă cu copiii – nu vei face decât să fii din ce în ce mai puţin barbat… din ce în ce mai puţin inteligent…
Scoate-o în oraş, la masă, măcar din când în când. Se va topi uitându-se în ochii tăi, chiar şi atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta…
Ascult-o când vrea să te întrebe, când încearcă să te cunoască şi să te înţeleagă – atunci te iubeşte cel mai mult, deşi pentru tine pare invers în acel moment.
N-o înlocui cu alta pentru o oră de plăcere. Înlocuieşte în tine partea ticăloasă cu una virtuoasă şi te vei simţi un bărbat minunat. Când vrei să pleci de tot, pleacă hotârât, nu te tot întoarce, căci răneşti grav un suflet care a fost lipit de-al tău.
Nu încerca să aplici aceste reguli pe oricare femeie, căci cu fiecare dintre ele şi tu vei fi alt bărbat…..
Întregul articol îl găsiţi aici.
Din subconştient…
Mergeam la el acasa. Traficul era infernal. Eu stăteam pe bancheta din spate. Locul din dreapta era ocupat de o femeie. O cunoşteam, dar nu înţelegeam ce caută acolo cu noi. El se întorcea din când în când spre mine şi îmi zâmbea.
Ne-am oprit la un semafor. O femeie a început să tragă disperată de uşi. Văzând-o atât de disperată, mi s-a făcut frică şi i-am spus lui Radu să blocheze uşile. Dar era prea târziu. Femeia deja deschisese uşa şi mă privea fix. Un bărbat la vreo 50 de ani, îmbrăcat în alb, a apărut brusc lângă ea. Mi-a întins mâna şi mi-a zis cu voce joasă şi calmă : “Hai Andra. N-avem timp…” Mi-am întors privirea spre Radu. Nu. Nu puteam să-l las. Am pus mâna pe uşă cu scopul de-a o inchide şi i-am răspuns bărbatului în alb. “Nu vin. Nu pot să plec. Îl iubesc.” Am trântit uşa şi am pornit mai departe.
După un timp, am ajuns la destinaţie. Am intrat într-o încăpere plină cu birouri. Nu ştiam unde sunt şi nu înţelegeam de ce lucrează doar femei acolo. Toate erau drăguţe, dar nu-mi plăcea felul în care se uitau la el. Şi la mine. Radu m-a luat de mână şi am dat să plecăm. Una dintre fete m-a oprit şi m-a întrebat: “Domnişoară…presupun că revelionul îl petreceţi cu Alex, nu?” Imediat după ultimul cuvânt, a afişat un zâmbet ironic. Toate aveau privirile fixate spre mine şi acelaşi zâmbet ironic pe faţă. “Încă nu ştim ce vom face”, am răspuns, zâmbind la rândul meu. Apoi am pornit cu Radu pe nişte scări care duceau la apartamentul lui care era undeva la mansardă.
În timp ce urcam, mă gândeam că nu voi petrece revelionul cu el. Ştiam asta foarte bine. Şi ele ştiau…Dar de ce i-au zis “Alex”? E Radu…
Am ajuns. Apartamentul lui era drăguţ aranjat şi mă simţeam bine acolo. O prietenă m-a atenţionat cu câteva zile înainte de o gaură în podea. Mi-a spus să am grijă unde calc…că s-ar putea să cad. M-am uitat în jur, dar n-am găsit-o.
Radu se purta foarte frumos cu mine, iar eu mă simţeam tot mai îndrăgostită de el. Momentele ălea în care îl aveam lângă mine erau tot ce mi-am dorit vreodată. La un moment dat şi-a întors capul spre fereastră. Atunci am observat lipită pe gâtul lui o bucată de hârtie pe care scria “Dorin”. M-am tras brusc din braţele lui. L-am privit pentru o secundă şi mi-am dat seama că nu mai era Radu. Alex… Dorin… Cine erau bărbaţii ăştia? Am vrut să plec, dar m-a prins de amândouă mâinile şi mă ţinea strâns.
Mă durea…mai mult sufletul decât mâinile de care mă strângea. Am început să plâng. Îl strigam pe Radu. Ştiam că e acolo, undeva. Dar nu se întorcea…Apărea altul şi altul şi altul. Niciodată el. Fiecare dintre ei îmi spunea un cuvânt urât sau mă rănea în vreun fel.
Într-un final…l-am privit în ochi. Era el…S-a întors. M-a luat în braţe, dar l-am împins. Nu mai puteam să-l iubesc. Radu, Alex, Dorin…nu conta…era aceeaşi persoană. Ce contează care parte din el mi-a făcut rău şi care m-a iubit? Nu-l mai vedeam ca înainte… Nu-l uram. Eram doar tristă…dezamăgită…
I-am întors spatele şi m-am îndreptat spre ieşire. Am ocolit gaura din podea pe care n-o văzusem înainte şi am închis uşa în urma mea. În minte îmi răsunau cuvintele bărbatului de la semafor : “Hai Andra. N-avem timp…” Cât de diferit ar fi fost totul dacă aş fi coborât atunci din masină…
Aaaand…Cut! M-am trezit. 
Demult n-am mai visat ceva atât de clar. Şi demult n-am mai avut un vis atât de…plin de sentimente. Radu chiar există, doar că în viaţa reală, nu ne prea cunoaştem. Cel mult ne salutăm pe stradă. Oricum, semnificaţia cred că e alta, personajul nu e important.
Ca să vezi ce-mi lucrează subconştientul în timpul nopţii… 
