thoughts become words

Posts Tagged ‘prezent’

M-am întors printre voi după nişte mici probleme pe care le-am avut cu blogul. Din păcate, tot nu am starea necesară pentru posturi vesele şi optimiste.

În ultima vreme m-a invadat melancolia, nostalgia şi pe alocuri, tristeţea. M-am gândit mult la trecut. M-am aruncat cu gândul printre momente care, odată, mi-au montat în spate cele mai frumoase aripi. Uneori mă ridicam şi fără ele. Atât de bine era atunci.

Mi-am dorit de atâtea ori să pot opri timpul sau măcar să prelungesc unele clipe cu câteva secunde. Dar singura care reuşeşte să facă asta e tristeţea.

Simt că mă transform în ceva ce nu mi-am dorit niciodată să fiu. Simt că pierd tot mai multe. Că lovesc acolo unde ar trebui să iubesc şi-mi deschid braţele spre locuri cărora ar trebui să le întorc spatele definitiv. Chiar dacă cu lacrimi în ochi.
Uneori, tot ce îmi doresc de la oameni e…să ştie. Pur şi simplu să ştie.

“Privesc ruinele amintirii cum se decojesc agonic de pe pereţii reci ai sufletului, cum în căderea lor tristă agaţă speranţele ucise, lacrimile uscate şi singurătăţile nerostite.”

Cică pe lumea asta nimic nu e întâmplător. De la oamenii care îţi ies în cale… până la poveştile din care ieşi puţin ciufulit şi te alegi, în cel mai bun caz, cu o palmă peste ceafă şi o lecţie din care, teoretic, ar trebui să înveţi ceva. Dar viaţa nu e întotdeauna un profesor care te învaţă să citeşti printre rânduri. După unele poveşti rămâi şi cu lecţia neînvăţată şi cu ceafa neatinsă, căci de data asta, locul lovit e altul.

Despărţirile vin. Apar noile începuturi. Nu întotdeauna ni le dorim, dar uneori n-avem de ales. E greu să te rupi de lucruri care au existat atâta vreme în viaţa ta, dar e şi mai greu să le laşi să stea acolo, deşi e singurul impediment în calea fericirii tale.

Rănile rămân acolo pentru totdeauna, doar că se închid şi într-un final…uiţi. Ideal ar fi să n-ajungem la momentul în care ne privim în oglindă şi nu mai ştim cine suntem. E bine să pleci înainte să se întâmple asta.

Oferă-ţi timp. Fă ce simţi. Alungă-ţi teama de noi începuturi. Nu rămâne prea mult acolo unde nu eşti de ajuns. Încearcă-ţi răbdarea cu oamenii care merită şi ai grijă să nu te pierzi pe drum…

Uită pentru câteva momente trecutul şi trăieşte în prezent.

Asculta mai multe audio Muzica