Once upon a time…
February 14th, 2010 | 
Author: 
Ceea ce multă lume, care mă citeşte azi, nu ştie, e că am mai avut un blog înainte să-l am pe ăsta. Motivele pentru care nu-l mai am nu sunt importante. Poate doar pentru mine. Zilele trecute mi s-a făcut dor şi m-am apucat să-l recitesc. Am zâmbit la citirea unor posturi, am rămas cu un uşor gust amar după altele.
Când am renunţat la blogul ăla, am mai renunţat la ceva. Ceva important. N-am crezut nici o clipă că o să reuşesc. Tot tam tam-ul pe care l-am făcut atunci a fost mai mult de faţadă. Nici măcar eu nu credeam că un om se poate schimba. Nu am de gând să spun că azi sunt altă persoană…pentru că în fond…am rămas aceeaşi. Doar că, nu mai văd lucrurile la fel, nu le mai simt aşa. Poate că am devenit ceva mai superficială, poate doar par aşa. Sinceră să fiu, nici eu nu mai ştiu cum sunt.
Cert e că mi-e dor. Mi-e dor de felul în care scriam, de cum şi ce simţeam pentru unii oameni atunci, de modul în care nu-mi păsa absolut deloc că voi cădea de foarte sus dacă continui să visez la lucruri imposibile. Ştii…citeam un post şi abia mi-am putut opri lacrimile. Aproape că simţeam tot ce am simţit în momentul în care l-am scris.
Am regăsit lucruri de care uitasem complet. Mă bucur că nu l-am şters. În felul ăsta, o să-mi rămână acolo toate amintirile şi emoţiile şi tot ce am trăit în perioada aia. De fapt…o să mai aduc câteva posturi şi aici, ca să le citească şi cine n-a apucat.
Până una alta, sunt câteva persoane care au fost acolo atunci şi care sunt şi acum aici. 
Lor vreau să le mulţumesc în mod special. Adică :
- Simplu, care mereu îmi dădea cele mai drăguţe şi aplicabile sfaturi.
- Fata din umbră, care de cele mai multe ori înţelegea exact ce vroiam să transmit.
- Emma, care a ajuns ceva mai târziu pe acolo, dar am îndrăgit-o din prima clipă şi azi îi mulţumesc că îmi e atât de bună prietenă.
- Myriam, Gabr13l şi Alexxutzu, cărora le plăcea să comenteze mult şi eu ţineam tare mult la părerile lor.
- Bek00letz, pentru că a fost unul dintre primii oameni care mi-au citit posturile şi pentru că încă ştie cine e Dreamgirl.
Anyway…pentru unele persoane din lista asta ar fi nevoie să scriu posturi întregi şi probabil tot n-ar fi de ajuns. E bine să mai priveşti în urmă din când în când. Ce-am fi noi fără amintiri? Nu cred c-am fi.
Posted in 
Tags: 
Poate gasesc vechiul blog. Cred ca ai aceeasi senzatie cand rasfoiesti caietele din generala. Opresti timpul in loc si ai vrea sa retraiesti acele momente.
Eu acum cateva saptamani mi-am redescoperit un jurnal, cel pe care acum cativa ani vroiam sa-l ard.
Ce bine ca nu am facut-o!
M-a facut sa realizez cat de mult m-am maturizat …
Nu am facut parte din trecutul tau dar ma bucur ca fac parte din prezent
@eu’sM: Nu-l gasesti.
Nu stiu daca e neaparat vorba ca as vrea sa retraiesc momentele alea..doar ca e placut sa-ti amintesti ce ai trait candva.
@alina: Si eu ma bucur.
Crede-ma,Andra,a fost o placere sa-ti citesc gandurile de fiecare data,si pe blogul asta,dar si pe celalalt.De multe ori ma regaseam cu sentimentele pe care le transpuneai acolo pe hartie virtuala si nu numai tu aproape ai plans la unele posturi.Si eu aveam momente in care eram low si simteam intensitatea sentimentelor care imi trezeau si mie nostalgii sau imi deschideau amintiri mai dureroase,si lacrimam dand play la melodii si citind iar si iar si iar.A fost placut in trecut si continua sa fie placut si acum.Tine-o tot asa,doar happy sa fii,da?
Stiu ca iti citisem si eu ceva postari de pe acolo, dadusem eu de bloguletz
Sper sa fi putut sa iti opresti lacrimile, eu stiu ca, citind unele articole scrise cu doar cateva luni in urma ma curpind niste stari…pe care nu mi le mai doresc…
“E bine să mai priveşti în urmă din când în când. Ce-am fi noi fără amintiri? Nu cred c-am fi.” Stii ca am avut un post in care spuneam ca mi-as dori sa sterg cu buretele atat de multe lucruri. Chiar daca n-as mai fi eu uitand de ele, tot le-as sterge. Chiar daca m-au ajutat, poate, intr-un fel, chiar daca m-au pregatit pentru viata, sunt unele lucruri care m-au durut atat de mult incat doresc sa le sterg… CHiar daca vor veni altele la fel si nu as mai avea experienta necesara sa le confrunt…
@Myriam: Multumesc.
O sa fac tot posibilul.
@Hubba: Da? Nu stiam ca stii de el.
Imi amintesc postul si mai tin minte si ca iti impartaseam starea in momentul ala.
Sarna’ de apreciere
.
Ia-o si tu ca pe o noua etapa a vietii tale, ca in fond si la urma urmei asta e.
N-ai pt ce.
Love you, scumpis!
Love you too.
Stiam de blogulino vechi al tau, eu le stiu pe toate
) 
Ma spionai in secret pe vremea aia, ha?
Cred ca tocmai am facut un pleonasm.
Nu, mai… ti-am descoperit blogul dupa ce ti l-am descoperit pe asta si dupa o perioada in care te urmarisem aici. Nush’ daca intelegi ceva
) Ideea e ca…ar trebui sa mai fac o vizita pe acolo 
) Dar daca ma faci sa plang, ti-o iei, iti sparg mufarina 
Hooo, nu da!
) N-ai ce vizita sa faci, ca e cu parola. Si nu ti-o dau pentru ca tu plangi usor si eu o sa raman fara mufarina.
L-ai parolat? Scorpie mica!
)
Oricand..
